Cresterea Iepurilor

1. Niciodata sa nu apucati un iepuras de urechi.
2. Niciodata sa nu ii dati unui iepure sa manance "delicatese" pentru oameni, precum ciocolata.
3. Fanul si vegetalele trebuie sa constituie baza dietei unui iepure.
4. Asigurati-va ca cusca iepurelui este suficient de mare pentru a se putea misca liber.
5. Cusca iepurasului trebuie sa aiba o sticla sau un vas pentru apa, un recipient pentru hrana, un recipient pentru nevoi (daca nu sta afara) si cateva
jucarii.
6. Asigurati-va ca iepurasul are apa proaspata din belsug, disponibila tot timpul.
7. Iepurasilor le place sa mestece tot timpul ceva si au nevoie sa faca acest lucru; asa ca, este bine sa le oferiti diverse lucruri pe care sa le poata
mesteca.
8. Iepurii sunt recunoscuti pentru temperamentul lor destul de isteric - datorat, in parte, instinctului lor creativ - aratandu-si frustrarea atunci cand
ceva nu le este pe plac.
9. Iepurasii au nevoie de multa dragoste si atentie zilnic.
10. Intotdeauna, sustineti bine corpul si picioarele atunci cand il ridicati... daca se simt in siguranta, nu se lupta sa evadeze.
11. Ramurile de mar pot fi mancate proaspat culeste din copac, dar evitati ramurile de cires, piersic, cais, prun si lemnrosu, pentru ca sunt toxice pentru
iepuri.
12. Cea mai buna jucarie pentru un iepureas esti chiar "tu".
13. Timpul si rabdarea sunt cele mai importante elemente in crearea unei legaturi intre dumneavoastra si noul ipeuras.
14. Nu lasati niciodata iepurele singur cu animale de prada.
15. Nu adoptati un iepuras pana nu a fost intarcat de mama lui.
16. Un iepure sanatos are o expresie a ochilor luminoasa si o blana moale si pufoasa.
17. Cusca iepurelui trebuie curatata regulat.
18. Nu asezati cusca iepurelui in caldura sau frig excesiv.
19. Un iepure poate fi invatat sa:
- foloseasca o cutie pentru nevoi.
- sa toarca
- sa fie plimbat in lesa
- sa sara pana la o inaltime de un metru
- sa fie extrem de afectuos si loial.
20. Marimea unui iepure determina cantitatea de hrana ce urmeaza a-i fi administrata.
21. Hrana sub forma de pelette trebuie sa constituie doar o mica portie din dieta iepurilor.
22. Evitati sa indopati iepurele cu hrana.
23. Oferiti-i iepurasului verdeturi proaspete zilnic (asta incluzand si iarba proaspata, atata timp cat nu este stropita cu pesticide).
24. Evitati sa ii dati sa manace frunze de salata verde

CUM SE APUCA UN IEPURE
COMPORTAMENTUL IEPURILOR

Iepurii de casă sunt animale deosebit de fricoase şi sperioase, cu reacţii foarte puternice. Reacţionează imediat, chiar violent faţă de prezenţa altor animale, la zgomote puternice si necunoscute. Toate modificările de mediu pot constitui factori stresanţi declanşatori ai multor entităţi patologice.În general, iepurii de casă sunt animale sociabile, ataşându-se rapid de persoanele care-i îngrijesc, manifestând, însă, frică faţă de persoanele străine.Pentru a vă înţelege mai bine iepuraşul, găsiţi în continuare o privire de ansamblu asupra comportamentului, precum şi descrierea celor mai des scoase sunete de către un iepuraş.1. Ridicarea în două lăbuţeÎn cazul masculilor, aceştia îşi asigură o privire de ansamblu asupra împrejurimilor. Acest lucru foloseşte exclusiv la asigurarea împrejurimilor contra
prădătorilor şi desluşirea situaţie (a auzit un zgomot ciudat şi vrea să vadă ce e). Iepurii de apartament se ridică în două lăbuţe pentru a putea observa
împrejurimile sau pentru a vedea mai bine obiectele poziţionate mai sus şi astfel pentru a-şi satisface curiozităţile.2. Rostogolire (the bunny flop)La iepuri, un semn sigur al stării de bine este rostogolirea. Astfel, iepuraşii se aruncă într-o parte şi se rostogolesc.3. Poziţie de relaxare /aşezarea pe o parteAtunci când se simt în siguranţă, iepurii se întind pe o parte. În această poziţie, când îşi lasă capul în jos şi închid ochii atunci sunt complet relaxaţi.
Un lucru mai rar, dar unii iepuraşi stau chiar şi pe spate şi astfel exprimă un sentiment de siguranţă absolută.4. Îmbrâncire/ ciupireIepurii „îmbrâncesc” alte animale, pentru a le saluta sau pentru a le anima la joacă.Ei îşi îmbrâncesc stăpânul pentru a atrage atenţia asupra lor şi a „cerşi“ de mâncare. Se aşteaptă atenţie imediată din partea stăpânului, ca de ex.
mângâiere. În cazul în care în timp ce-l mângâiaţi iepuraşul vă „dă” peste mână, doreşte să încetaţi.Ciupitul este un semn de indispoziţie. Astfel, iepurii îşi exprimă supărarea şi semnalizează că doresc să fie lăsaţi în pace.5. Urechi lăsate pe spateUrechile lăsate pe spate sunt un semn de avertizare. Iepurele doreşte să fie lăsat în pace. Tocmai într-un mediu nou sau într-o situaţie neobişnuită,
iepurele indică astfel, că nu doreşte să fie atins.6. SpălatulIepuraşii sunt nişte animale foarte curate, care se spală în continuu, pentru a-şi întreţine blana. Astfel ei îndepărtează smocuri de păr, desfac blăniţa
încâlcită, murdară. Aceştia nu se spală doar pe ei, ci îşi spală şi partenerii. Acest lucru întăreşte sentimentul de apartenenţă.Iepuraşii se spală reciproc atât ca semn de afecţiune cât şi pentru întărirea apartenenţei la grup, respectiv familie.Când îşi ling pe mână stăpânul, îşi exprimă afecţiunea faţă de acesta şi doresc să îi indice că îl consideră parte a grupului/familiei.Dar, câteodată acest lucru poate fi un semn că iepuraşul se simte singur.7. Alergarea în jurul picioarelorCând iepuraşii aleargă în jurul picioarelor stăpânului, doresc să atragă atenţia asupra lor. Aceştia îşi doresc atenţie şi doresc să ne jucăm cu ei, deoarece
se simt singuri. Iepurii necastraţi îşi exprimă astfel instinctul sexual.8. Marcarea teritoriuluiIepurii işi marchează teritoriul prin substanţele odorante secretate de glandele odorante care se află la nivelul bărbiei, prin frecarea bărbiei de diferite
obiecte. Cu ajutorul acestor marcaje, ei se orientează. Iepuraşul mai marchează teritoriul ca fiind al său şi cu ajutorul urinei sau a fecalelor.9. Poziţie de odihnăÎn această poziţie, iepuraşul se relaxează, dar totuşi conştientizează tot ce se întâmplă în jurul lui şi în caz de pericol poate să fugă.10. Scormonit / săpatIepuraşilor le place foarte mult să scormonească şi să sape în pământ. Astfel ei îşi tocesc unghiile şi construiesc tuneluri în care se ascund în caz de
pericol. În natură, iepuraşii dau naştere la pui în aceste tuneluri.Pentru iepuraşii de apartament este potrivită o lădiţă umplută cu nisip.11. Urechi lăsate pe spate, corpul întins pe podeaAtunci când un iepure se întinde pe jos, îşi lasă urechile pe spate şi „cască“ ochii, atunci vă recunoaştea autoritatea.12. Un alt fel de „reciclare”Iepurii mănâncă unele din fecalele pe care le elimină, numite “caecotrophes”, mai mici şi mai moi decât celelalte. Preluate direct din zona anală, acestea
conţin, printre altele, vitamine şi proteine indispensabile sănătăţii sale. Acest comportament trece adesea neobservat de către proprietari, deoarece se
întâmplă noapteaLimbajIepurii scot diverse tipuri de sunete. Ele constituie moduri de comunicare exprimând dorinţe, nevoi, stări.În continuare găsiţi o enumerare a celor mai des întâlnite sunete:1. Ţipăt ascuţitIepurii scot ţipete ascuţite, atunci când se află în pericol. Este un semn de panică şi frică de moarte.2. MormăitÎn majoritatea cazurilor, mormăitul iepuraşului este e un semn de atac – fie că se joacă cu ceva, fie că este prins undeva şi nu poate scăpa.Mormăiturile mai pot fi şi un semn de afecţiune. Atunci când iepuraşul aleargă în jurul stăpânului şi mormăie încet, îşi exprimă afecţiunea.3. Scrâşnit din dinţiIepurii scârţâie uşor din dinţi, atunci când sunt mângâiaţi şi se simt bine.4. Scrâşnit puternic din dinţiAnimalului fie îi este foarte frică, fie are dureri mari. În orice caz trebuie ţinut sub observaţie şi eventual dus la veterinar.5. Pufăit, mârâit, sâsâit, grohăitIepuraşii atrag atenţia partenerului sau chiar oamenilor că sunt nemulţumiţi, se simt deranjaţi şi doresc să fie lăsaţi în pace.Iepuroaicele în timpul unei sarcini sau a unei sarcini false scot aceste sunete, pentru a anunţa pe ceilalţi iepuraşi că doresc să fie lăsate în pace.6. BocănitÎn natură, cu ajutorul acestui sunet, iepurii pot avertiza animalele din aceeaşi rasă, deoarece vibraţiile se transmit prin sol pe o rază mare.Bocănitul e semn de pericol: fie iepurele se află într-o situaţie neobişnuită, îi este frică, a văzut un potenţial prădător fie se simte singur. Chiar şi
femelele în călduri bocăne, pentru a elimina stresul, care în timpul perioadei de construire a cuibului este foarte mare.7. Agresiuni…şi conflicte între iepuraşi sunt normale atât timp cât se menţin între anumite limite.…faţă de oameni: destul de dese, în cazul în care iepurii nu sunt trataţi corespunzător. În special iepurii crescuţi singuri îşi exprimă astfel nemulţumirea.
Aceste agresiuni se concretizează în mârâit, ciupit şi chiar muşcat. În acest caz este importantă determinarea cauzei/cauzelor ce duc la acest comportament
al iepurelui şi îndepărtarea acestora.…datorită durerilor. Iepurii nu pot vorbi, suferă în tăcere se retrag sau devin agresivi atunci când nu le merge bine. În cazul în care observaţi schimbări
ale comportamentului iepuraşului dvs. Vă rugăm să contactaţi un medic veterinar pentru a determina cauzele sau pentru a putea exclude un caz de boală.…datorită problemelor hormonale / agresiuni maternale: Majoritatea iepuroaicelor gestante tind să fie agresive cu partenerii/stăpânii. Instinctul lor natural
este acela de a-şi proteja cuibul, puii şi împrejurimile. Lăsaţi iepuroaicele în pace şi nu le expuneţi stresului sau agitaţiei.…datorită îngrijirii incorecte, lipsei de spaţiu şi plictiselii: roaderea ore în şir a gratiilor cuştii, răsturnarea castronului cu mâncare din cuşcă. Toate
acestea reflectă nemulţumirea iepurilor. Iepurii sunt animale cărora le place mişcarea şi au nevoie de suficient spaţiu, precum şi parteneri.…la introducerea mâinii în cuşcă: Iepurii stau în cuştile lor înconjuraţi de gratii fără nicio posibilitate de ieşire, protecţie de sus. În cazul în care
introduceţi pe sus mâna în cuşca iepurelui, acesta se simte ameninţat, deoarece gestul se aseamănă cu gestul unei păsări răpitoare. În plus, cuşca este
teritoriul iepurelui. Aceştia ştiu că nu pot scăpa şi reacţionează cu mormăit, eventual muşcat
MASCUL DE URIAS GERMAN LA VARSTA DE UN AN
Vaccinuri de la Romvac Vaccinuri pentru iepuri HEMOVIROVAC MIXOHEMOVIROVAC MIXOROMVAC-O




Medicamente pentru iepuri
MIXOROMVAC-O
Vaccin viu, liofilizat, omolog, contra mixomatozei iepurilor Compoziţie: Fiecare doză conţine: - Suspensie de virus mixomatos, atenuat cu titrul minim ………………………………...103,0DICP50/ml - Excipient .................................................................................. q.s. ad. 1 doză Specii ţintă: Iepure. Indicaţii: MIXOROMVAC-O se foloseşte în prevenirea şi combaterea mixomatozei la iepuri. Contraindicaţii şi precauţii: Sterilizarea instrumentarului folosit la vaccinare se face numai prin fierbere sau se utilizează seringi de unică folosinţă. Schimbarea acului folosit pentru inocularea vaccinului la fiecare iepure este obligatorie. Vaccinul nu se foloseşte la puii de iepuri sub vârsta de 4 săptămâni. Vaccinul trebuie utilizat într-un interval de 2 ore după reconstituire. Se va evita vaccinarea femelelor în a doua parte a gestaţiei. Animalele afectate de boli nutriţional-metabolice sau boli produse de germeni condiţionat patogeni, pot avea un răspuns imun necorespunzător. Reacţii adverse: Rareori, după vaccinare, se poate observa o uşoară stare generală de depresie care dispare în câteva zile; local poate apare un nodul care în timp se
resoarbe. Posologie şi mod de administrare În vederea inoculării, fiecare doză vaccinală se reconstituie în 0,5 ml diluant şi se inoculează intramuscular. Vaccinul se aplică la iepurii de reproducţie la vârsta de 6-8 săptămâni cu rapel la fiecare 6 luni; În focarele evolutive de mixomatoză se vaccinează toate animalele clinic sănătoase, indiferent de vârstă şi stare fiziologică, iar cele infectate sau bolnave
trebuie sacrificate. În caz de necesitate pot fi vaccinate, cu grijă asupra manipulării, chiar şi animalele aflate în prima parte a gestaţiei. Recomandări privind administrarea corectă: Vaccinarea contra mixomatozei cu produsul MIXOROMVAC–O se execută conform Modului de administrare prezentat în instrucţiune, utilizând instrumentar steril.
Se vor evita stresurile legate de transporturi înainte şi după vaccinare cu cel puţin o săptămână. Timp de asteptare: Carne: zero zile. Precauţii speciale pentru depozitare: A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Vaccinul liofilizat se conservă la + 2oC - +8oC, ferit de lumină, atât la beneficiar, cât şi pe timpul transportului (lăzi izoterme sau maşini frigorifice).
Diluantul se păstrează într-un spaţiu rece. A nu se utiliza după data de expirare inscripţionată pe etichetă. Atenţionări speciale: Nu sunt indicate măsuri speciale pentru personalul care administrează produsul. În caz de injectare accidentală adresaţi-vă imediat medicului şi arătaţi-i instrucţiunile de folosire a produsului şi/sau eticheta. Nu sunt informaţii disponibile asupra siguranţei şi eficacităţii prin folosirea concomitentă împreună cu alt produs biologic. Vă recomandăm să nu
administraţi alt vaccin cu mai puţin de 14 zile înainte sau după vaccinul MIXOROMVAC-O. Precauţii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, după caz: Pentru protecţia mediului, flacoanele goale, rămase după adminstrarea vaccinului, sunt tratate cu un dezinfectant adecvat, inactivate prin fierbere sau
ardere şi nu sunt aruncate în ape reziduale sau la resturi menajere, ci sunt depuse în locuri special amenajate. Mod de prezentare: Vaccinul este liofilizat în flacoane care conţin 5, 10, 20 şi 50 doze şi este însoţit de diluant şi Modul de folosire. Vaccinul liofilizat are aspectul unei pelete compacte, microporoase, uneori, cu structură lamelară, de culoare alb-sidefie sau alb-roşcată. Diluantul (DILUVAC) pentru vaccinul MIXOROMVAC–O se livrează în flacoane capsulate, în cantitate corespunzătoare numărului de doze pe flacon şi reprezintă o
soluţie de tampon fosfat salin, incoloră, clară, transparentă. Termen de valabilitate: 12 luni de la data liofilizării.



MIXOHEMOVIROVAC
Vaccin asociat contra mixomatozei şi bolii hemoragice a iepurelui Composition: MIXOHEMOVIROVAC este un produs biologic ce conţine două componente: vaccin viu, liofilizat, contra mixomatozei iepurelui, preparat cu tulpina MXO-82, cu titrul minim de 103 DICP50/doză şi vaccin inactivat contra bolii
hemoragice a iepurelui, preparat cu tulpina VSHI-CN-6, cu titrul minim de 1024 UHA înainte de inactivare/doză. Indications: Se recomandă pentru prevenirea şi combaterea mixomatozei şi bolii hemoragice a iepurelui. Contraindications and precautions: Sterilizarea instrumentarului folosit la vaccinare se face numai prin fierbere sau se utilizează seringi de unică folosinţă. Schimbarea acului folosit pentru
inocularea vaccinului la fiecare iepure este obligatorie. După reconstituirea produsului din cele două componente, inocularea se realizează în maximum 20 minute. Ne se recomandă vaccinarea femelelor în ultima parte a gestaţiei. Animalele tarate sau cu diverse boli cronice, pot avea un răspuns imun necorespunzător. Administration and dosage for each species: După rehidratarea componentei liofilizate în cea apoasă (vaccinul contra bolii hemoragice a iepurelui) produsul se aplică pe cale subcutanată sau
intramusculară în doză de 0,5 ml, atît la tineret (după prima lună de viaţă), cît şi la iepurii adulţi. Consolidarea imunităţii se face prin rapel la 21-45 zile de la vaccinare şi “booster“ din 6 în 6 luni pe toată viaţa economică a iepurelui. Withdrawal period: Nu este cazul. Presentations: Flacoane cu 5, 10, 20 sau 40 doze.


HEMOVIROVAC
Vaccin inactivat contra bolii hemoragice a iepurelui Compoziţie: HEMOVIROVAC cuprinde în compoziţia sa, per doză vaccinală (0,5 ml): Antigen -Virusul bolii hemoragice a iepurelui, tulpina VSHI-CN-6, cu titrul înainte de inactivare de cel puţin 1024 UHA. Adjuvant -Gel de Hidroxid de aluminiu sau adjuvant de tip Montanide………................ ad. 0,5 ml. Specii ţintă: Iepuri. Indicaţii: Vaccinul HEMOVIROVAC se recomandă în prevenirea bolii hemoragice a iepurelui. Contraindicaţii şi precauţii: De regulă, se vaccinează animalele sănătoase. În situaţii cu presiune infecţioasă mare, se pot vaccina şi animalele cu boli infecto-contagioase sau afectate
de boli nutriţional-metabolice şi parazitare, în acest caz, însă, la unele animale, răspunsul imun poate fi necorespunzător. Pe cât posibil este recomandabil să nu se vaccineze femelele în ultima parte a gestaţiei din cauza stresului creat de actul vaccinării. La această categorie
de animale, durata scurtă a gestaţiei permite aplicarea vaccinului după fătare sau la câteva zile după montă (7-10 zile). Reacţii adverse: Rareori, după vaccinare, se poate observa o uşoară stare generală de depresie care dispare în câteva zile; local poate apare un nodul care în timp se
resoarbe. Posologie şi mod de administrare Vaccinul se inoculează pe cale subcutanată sau intramusculară la tineret, după prima lună de viaţă, ca şi la iepurii adulţi, nevaccinaţi, în doză de 0,5
ml/animal. La 21-28 zile se efectuează vaccinarea de rapel. Din 6 în 6 luni, se efectuează vaccinarea de întreţinere a imunităţii. Timp de asteptare: Carne: zero zile. Precauţii speciale pentru depozitare: A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Vaccinul liofilizat se conservă la + 2o-+8oC, ferit de lumină, atât la beneficiar, cât şi pe timpul transportului (lăzi izoterme sau maşini frigorifice).
Diluantul se păstrează într-un spaţiu rece. A se proteja de lumină. A nu se utiliza după data de expirare inscripţionată pe etichetă. Atenţionări speciale: Nu sunt indicate măsuri speciale pentru personalul care administrează produsul. În cazul unei injectări accidentale cu acest produs, solicitaţi imediat sfatul medicului şi prezentaţi-i prospectul produsului, chiar dacă a fost injectată o
cantitate redusă de produs. Precauţii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, după caz: Pentru protecţia mediului, flacoanele goale, rămase după adminstrarea vaccinului, sunt tratate cu un dezinfectant adecvat, inactivate prin fierbere sau
ardere şi nu sunt aruncate în ape reziduale sau la resturi menajere, ci sunt depuse în locuri special amenajate. Mod de prezentare: Vaccinul se prezintă sub forma unei suspensii de culoare brun-roşietică, care prin depozitare la +2-+8oC, se separă în două straturi: superior de culoare
brun-roşietică, inferior, de culoare brună. Prin agitare vaccinul devine o suspensie omogenă de culoare brun-roşietică. Vaccinul se prezintă în flacoane conţinând 5, 10, 25, 40, 50, 100, 150, 200, 250, 300, 350 şi 400 doze. Termen de valabilitate: 18 luni de la data condiţionării.




EKODIÁR® conţine un preparat din uleiuri volatile extrase din mai multe soiuri de plante medicinale din familia Lamiaceae –lor, preparat (Aetheroleum Herbae
Officinalis) în care există un sinergism între substanţele active thymol şi carvacrol şi a căror influenţă este în continuare sporită de alte componente
ajutătoare. Forme de prezentare: • EKODIÁR® Plusz solutio pentru apa de băut • EKODIÁR® TST solutio pentru fabricarea de granule: o 6 mase % ulei volatil (Aetheroleum Herbae Officinalis cu un conţinut de 36.000 mg/l. carvacrol şi thymol) • EKODIÁR® Plusz pulvis pentru nutreţuri • EKODIÁR® TST pulvis pentru fabricarea de granule: o 6 mase % ulei volatil (Aetheroleum Herbae Officinalis cu un conţinut de 36.000 mg/kg. carvacrol şi thymol) • EKODIÁR® Szol w.s. pulvis praf solubil în apă: o 1,2 mase % ulei volatil (Aetheroleum Herbae Officinalis cu un conţinut de 7.200 mg/kg carvacrol şi thymol) Descriere: EKODIÁR® este un produs sigur, de origine vegetală, fabricat din uleiurile volatile ale unor plante medicinale. EKODIÁR® : - prin aşa-numitul efect condimentar ameliorează digestia,contribuie la utilizarea mai bună a componentelor nutreţurilor, la dezvoltarea organelor
interioare, a scheletului, a sistemului muscular, întăreşte sistemul imunitar, sporeşte rezistenţa la stres, reduce mortalitatea animalelor conducând astfel
la un şeptel mai rezistent la microbi şi mai sănătos. - în calitate de produs antimicrobian, acţionează ca bactericid împotriva microorganismelor care infectează cel mai adesea sistemul digestiv al animalelor
(cum ar fi: E. Coli, Salmonella spp., Enterobacteria, Treponema hyodysenteriae). - Poate fi cu succes utilizat şi împotriva majorităţii speciilor Eimeria (coccidioze) şi de ciuperci (cum ar fi Candida albicans). - Numeroase experienţe demonstrează rezultate pozitive şi în cazul afecţiunilor sistemului respirator. - În afara acestora, componentele active ale EKODIÁR® mai dispun şi de o acţiune antispastică, cu un rol important în combaterea simptomelor bolilor
diareice.
Recomandat: - pentru sporirea ritmului de creştere, îmbunătăţirea stării de sănătate a şeptelului, - în cazul unor enterite nespecifice, datorate, de exemplu, nutreţului, precum şi - la prevenirea şi tratarea diareelor şi a infecţiilor sistemului digestiv provocate de coccidioză şi de agenţi patogeni sensibili la substanţa sa activă. Întrebuinţare: Producătorii de nutreţuri: avantajos pentru diferite soiuri de nutreţuri, întrucât poate fi utilizat în două scopuri: material de aromare cu efect
condimentar şi produs microbicid. Crescătorii de animale îl pot întrebuinţa în scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi sporirea creşterii: administrare permanentă; tratament: administrare timp de
7 zile. Procedeu obişnuit: administrare timp de 1 săptămână de la ieşirea din ouă, fătare, cumpărarea unui şeptel nou (cum ar fi puii de o zi), apoi se
administrează săptămânal câte 1 doză de tratament, sau doze preventive în fiecare a doua săptămână (dar întotdeauna câte o săptămână înainte şi după
schimbarea felului de nutreţ). În cazul apariţiei vreunei boli, sau a apariţiei simptomelor datorită neglijării administrării preventive, se recomandă
trecerea la administrarea, timp de o săptămână, a dozei de tratament. Atenţie! Substanţa activă este volatilă, de aceea - păstraţi preparatul, sau ambalajul nutreţului mixat, bine închis, - atât preparatul cât şi nutreţul gata mixat trebuie ferite de căldură, - preparatul lichid trebuie dozat permanent, sau amestecat zilnic în apa de băut! Doze: In apa de baut preventiv 250 ml/1000 l sau 500 ml/1000 l ca tratament curativ. In nutret : 500 g/1000 kg preventiv sau 1000 g/1000 kg ca tratament
curativ

Păstrare: în vase sau ambalaje bine închise, la loc răcoros şi ferit de lumină, unde accesul copiilor să fie interzis. Mod de prezentare: - EKODIÁR® Plusz şi Szol pulvis: 50 g, 100 g, 250 g, 500 g, 1 kg, 5 kg, 25 kg - EKODIÁR® Plusz solutio: 10 ml, 50 ml, 100 ml, 100 ml Malac Készlet (Asortiment Purcel), 1 l, 5 l, 10 l, 20 l - EKODIÁR® TST pulvis: 25 kg - EKODIÁR® TST solutio 20 l Scopul fundamental al crescătorilor de animale este de a menţine capacitatea de rezistenţă împotriva bolilor, sănătatea animalelor, astfel încât, alături de
o activitate cât mai economică, să aibă în vedere în mod deplin şi protecţia mediului şi siguranţa alimentelor. Pe baza experienţei din Ungaria, câştigate de-a lungul multor ani de zile, am rezumat avantajele pe care EKODIÁR® le oferă crescătorilor de animale. 1. CONDIŢIILE ÎNTREBUINŢĂRII ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR® - poate fi utilizat în cadrul oricărei tehnologii, indiferent de dimensiunile gospodăriei agricole; - calitate uniformă şi bună, stabilitate şi dozabilitate bună; - plăcut pentru organele senzitive.
2. CERINŢELE NORMELOR DE PROTECŢIE A MEDIULUI ŞI DE SIGURANŢĂ A ALIMENTELOR ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR® - atât fabricarea cât şi utilizarea produsului EKODIÁR® conţinând substanţe active naturale respectă prevederile de protecţie a mediului înconjurător - în cazul utilizării de EKODIÁR®, în animalele destinate tăierii nu vor fi găsite nici agenţi patogeni, nici resturi de medicamente. 3. DEZIDERATELE MEDICAŢIEI ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR® - efect rapid, intens, vindecă rapid boala, respectiv suprimă rapid simptomele bolii, întremare rapidă după boală, respectiv după tratament; - eficienţă bună, cu rezultate bune în doze mici, economice; - spectru de acţiune larg, fără a se observa dezvoltarea rezistenţei agenţilor patogeni; - are efect imediat, nu au fost observate reacţii adverse; - un şeptel cu poftă bună, cu o condiţie fizică bună, sănătos, cu rezistenţă sporită faţă de agenţii patogeni. - poate fi utilizat împreună cu vitaminele, medicamentele şi metodele curative obişnuite, cu excepţia preparatelor homeopatice. 4. CERINŢELE ECONOMICITĂŢII ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR® a. Efect de reducere a cheltuielilor - poate fi utilizat în scop preventiv, fiind mai ieftin decât tratamentul; - produsul are un preţ pe doză redus; - prin întrebuinţarea sa creşte utilitatea nutreţului. b. Efect de sporire a veniturilor - mortalitate mai mică, - o greutate medie mai mare, un şeptel uniform dezvoltat.





Provimi
Descriere produs :
Furaj medicamentos: PB-14.2% Grasime bruta: 2.7% Fibra: 13.32% Cycostat 66 G premix Robenidin mg/kg 50 .00 E758 Atenţionare: Nu se administrează cu alte coccidiostatice! Timp de aşteptare: 5 zile Mod de administrare: Penru iepuri crescuti în sistem intensiv şi semi-intensiv. (iepuroaică 250-300g/zi, tineret 80-100g/zi, iepuri la îngrăşat 120-140g/zi
Geliprim oral

Contine sulfadiazina si trimethoprim. Se administreaza la bovine, suine, cabaline, ovine, leporide si pasari in tratamentul infectiilor gastrointestinale, ale aparatului respirator si urogenital.
In general este indicat in toate infectiile produse de bacterii sulfamidosensibile. Cele doua substante active actioneaza sinergic, asociind activitatea bacteriostatica cu cea bactericida, ceea ce confera o eficacitate ridicat, nu numai
impotriva bacteriilor gram pozitive si gram negative cat si impotriva protozoarelor ( coccidii, toxoplasme)

Oxyvet
Oxitetraciclina este un antibiotic cu spectru larg de activitate fata de majoritatea agentilor patogeni:bacterii gram+ si gram
-,mycoplasme,actinomycete,spirochete,rickettsii,chlamydii si unele protozare. Sprayul cu oxitetraciclina se admnistreaza la bovine,suine,ovine,ecvine,canide si feline ,iepuri,pasari in : -plagi chirurgicale,accidente de parturitie,boli ale canalului galactofor,arsuri,infectii,stomatite ,gingivite prin administrare locala externa



Terramycin 150 ml


Oxitetraciclina este un antibiotic cu spectru larg de activitate fata de majoritatea agentilor patogeni:bacterii gram+ si gram
-,mycoplasme,actinomycete,spirochete,rickettsii,chlamydii si unele protozare. Sprayul cu oxitetraciclina se admnistreaza la bovine,suine,ovine,ecvine,canide si feline ,iepuri,pasari in : -plagi chirurgicale,accidente de parturitie,boli ale canalului galactofor,arsuri,infectii,stomatite ,gingivite prin administrare locala externa.



Negerol 150 ml

Tiamfenicolul este un antibiotic din familia cloramfenicolului, ale carui proprietati le pastreaza. Se deosebeste de cloramfenicol printr-o legatura
disulfurica care-i imbunatateste caracteristicile farmacologice. Negerol asigura o aplicare localizata si uniforma a substantei active (tiamfenicolul) precum si o remanentamare la nivelul zonei lezionate. Este indicat in afectiunile cutanate produse de germenii sensibili la tiamfenicol, la toate speciile : plagi de orice natura (dermatite infectioase sau
traumatice), panaritii interdigitale, afectiuni podale, postoperator in mica chirurgie. Doar pentru uz extern.


Albastrul de metilen este o substanta organica de culoare albastra, folosita ca antiseotic pentru uz extern ( badijonare in gat) sau administrata pral ( in infectii urinare), ca
si in esploararea functiei renale. Se foloseste deasemenea pentru dezinfectarea apei de baut. Are actiune antisepticã moderatã si de duratã penetrând usor în tesuturile lezionate (plãgi, arsuri, faringe, glosã, etc) asupra cãrora, prin aplicatii
repetate, are efect analgezic si favorizeazã cicatrizarea. Administrat în apa de bãut, se absoarbe rapid din tubul digestiv, activând procesele oxidoreducãtoare din organism.
Indicatii: În hipoxii, methemoglobinemii, intoxicatii cu sulfamide. Asociat cu glucoza, favorizeazã oxidarea acesteia, permitând energizarea rapidã a animalelor hipodinamice. Se eliminã renal si actioneazã ca antiseptic al
aparatului excretor, colorând verde-albãstrui urina. Solutia de albastru de metilen este si colorant în microbiologie.
Mod de administrare si doze: Curativ: se administreazã în apa de bãut, în cantitãti de 100 ml solutie 1% la 4-5 litri de apã, timp de 2-3 zile. Profilactic 100 ml solutie 1% albastru de metilen la 10-15 litri apã de bãut. Pentru aplicatii locale pe plãgi si arsuri ale pielii se folosesc solutii hidroalcoolice de 0,7% albastru de metilen, obtinute prin diluarea solutiei 1% cu
apã distilatã.
Conditii de pastrare: La temperatura de 8 - 150 C, ferit de luminã. Flacon de 25g.
Indicatii: Se recomanda a fi utilizat ca antiseptic local si dezinfectant.
Compozitie: Albastru de metilen, apa distilata, produs de uz extern.


Furaj de crestere si ingrasare iepuri

Furaj medicamentos: PB-14.2% Grasime bruta:2.7% Fibra:13.32% Cycostat 66 G premix Robenidin mg/kg 50 .00 E758 Atenţionare: Nu se administrează cu alte coccidiostatice! Timp de aşteptare: 5 zile Mod de administrare: Penru iepuri crescute în sistem intensiv şi semi-intensiv. (iepuroaică 250-300g/zi, tineret 80-100g/zi, iepuri la îngrăşat 120-140g/zi
Vitamm 2, 5L Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in apa de baut la toate animalele domestice, pasari si mamifere pentru cresterea imunitatii
,profilaxia stresuilui,stari de convalescenta dupa infectii si paraziti,stimularea fertilitatii si a productiei.


Vitamm 2 Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in apa de baut la toate animalele domestice, pasari si mamifere.
Petnil
Petnil este un supliment nutritiv ideal pentru piele si blana, bogat in proteine si vitamine. Prin continutul de faina de ficat animal, Petnil are in
componenta sa vitamine ale intregului complex B, biotina, oligoelemente si aminoacizi esentiali care activeaza procese chimice precum procesele metabolice de
la nivelul pielii, sinteza de albumina precum si tranzitul intestinal. Suplimentarea cu Petnil se indica in : tulburari metabolice ale pielii de cauza nutritionala, in timpul si dupa imbolnaviri pentru o vindecare mai rapida si
stimularea apetitului, in timpul si dupa terapia parazitozelor ( purici, capuse, paduchi, malofagi, tenii). Blana sau parul animalului va capata vigoare si o noua stralucire din interior catre exterior.

SA 37 100 buc

Supliment nutritional pentru caini si pisici in crestere, animale gestante, in lactatie, convalescente (dupa interventii chirurgicale, boli , accidente),
animale de vanatoare si de munca. Poate fi administrat si la reptile, pasari, alte animale de companie. Produs pe baza de multivitamine si minerale perfect echilibrate, imbogatit cu acizi grasi si proteine, cu valoare nutritiva mare. Acopera necesarul zilnic de
vitamine si minerale. Previne si opreste caderea parului, asigura sanatatea pielii, fortifica scheletul, stimuleaza apetitul si este folosit ca energizant in
perioada de lactatie. Contine : vitaminele A, B1, B6, B12, C, D3, E, K3, biotina, acid folic, acid nicotic, colina, lecitina, calciu, cobalt, cupru, cazeina iodata, carbonat de
fier, mangan, potasiu, acid silicilic, zinc, drojdie uscata, etoxiquin, aroma T de ficat, tarate, faina de soia, faina de peste.
Pentru micoze se poate folosi clotrimazol + mibazon

enrofloxacina sulotia la 10%. dai 2mml intru un litru de apa si administrezi timp de 5 zile. tratamentul pot fi repetat din 3 in 3 luni timp de 5 zile (daca o faci mai des nu mai are efect)
vaccin MIXOHEMOVIROVAC din sase in sase luni si la pui pana la varsta de patru luni COCCISTOP in fiecare luna cate cinci zile timp de patru luni
Puteti face tratamente preventive pentru Pasteurelloza, cerand antibiotice pt. aceasta afectiune. Ca si coccidiostatice folosesc: Robenidin, Sulfachinoxalina si Sulfadiazina. nu va recomand vaccinuri produse de ROMVAC. Un iepure balonat e semn de
paraziti. Ar mai fi un coccidiostatic foarte puternic Toltazuril, doar ca se gaseste mai greu si e scump. Gelliprim Orale este un produs cu Sulfadiazina si
Trimetroprim, este pentru prevenirea cocidiozelor insa nu atat de eficient ca si Toltazurilul. Enrofloxacina puteti sa le dati 2ml/L apa, 5 zile. Vitaminele
ajung daca le dati 7 zile pe luna. Cunipravac este foarte bun dar nu se gaseste in farmaciile din Romania.
Pentru rani superficiale nu are rost sa-i pansati rana pt. ca va smulge bandajul. Va recomand sa dati rana cu spray "Neocaf" de 2-3 ori pe zi timp de o
saptamana, o sa-l gasiti in farmiciile veterinare. Daca este pododermatita rana e aproximativ rotunda iar zona e lipsita de par. Daca este sa fie o intepatura, toate aceste semne lipsesc. In orice caz trebuie
sa aplicati un antibiotic. daca nu gasiti Neocaf e bine si cu apa oxigenata si apoi cu tetraciclina , Tetraciclina simpla e insa antibioticul cu cele mai slabe rezultate pt. ca cele
mai multe tulpini de bacterii au dezvoltat rezistenta. Incercati mai bine cu Asocilin. Si Mibazonul este bun
Impotriva diareilor atipice (care nu sunt de origine bacteriana) va puteti apara cu otet de mere (10 ml/L apa). Pentru raie tratati cu Evomec (s.a. Ivermectina), cu 0,2 ml subcutanat. Da, e sigur Raie auriculara. Procedati cum v-am sfatuit si o sa scapati de ea.
Solutia ustura f. tare, s-ar putea sa fi mictionat (urinat)involuntar ca si reactie la Ivermectina. Este firesc sa consume mai multa apa daca este si in
lactatie, iar otetul de mere stimuleaza consumul de apa. Pentru lipsa de minerale, va recomand sa-i dati sare de lins (bulgar). Daca stranuta sau ii curge nasul e racit, atunci cereti din farmacie veterinara un antibiotic pentru afectiuni respiratorii (incercati colistina si
doxicilina). -Ivermectina e f buna pt endo si ectoparaziti. Dozajul scrie pe eticheta si puteti calcula in functie de greutate. La rasele mijlocii e suficient 0.2 ml la
cele mari e bine 0.3 ml. Pe moment am doar mascul de Urias Alb si Berbec German de vanzare care ar fi la 6-8 saptamani.

Simtome : Pt. afectiuni respiratorii sa nu le curga ochii, nasul sau sa nu stranute. Pt. probleme digestive sa nu aibe diaree, sa nu fie balonati. Sa nu aibe
rana in urechi sau in talpa, sa nu aiba par lipsa de pe corp. In rest e mai greu de diagnosticat, de aceea trebuiesc tinuti in carantina 30 de zile, pana
atunci se elucideaza orice problema, dc. exista desigur. Toltazurilul este substanta activa, forma comerciala a produsului difera de la producator la producator, Bayer-ul are produsul cu denumirea "Baycox". Mult
succes! pentru coccidioza cel mai eficient este Toltazurilul, pentru boala hemoragica si mixomatoza exista vaccinuri, iar denumirea lor difera in functie de
producator (cereti pentru Boala Hemoragica a iepurelui, respectiv pentru Mixomatoza), nu va recomand vaccinuri produse de ROMVAC. Impotriva diareilor atipice
(care nu sunt de origine bacteriana) va puteti apara cu otet de mere (10 ml/L apa). Impotriva Salmonellozei si Colibacilozei cu Enrofloxacina. Daca le curg ochii si au pleoapele lipite, face-ti spalaturi cu ceai de musetel si apoi aplica-ti picaturi de Gentamicina, de la farmaciile umane. Timp de
cinci zile, de doua ori pe zi.
Pe langa vaccinurile amintite impotriva bolii hemoragice si a mixomatozei pe care le recomand de la varsta de 60 de zile, recomand tratamente lunare cu
coccidiostatice, minim un tratament preventiv cu Enrofloxacina. Tot preventiv recomand otetul de mere cu miere de albine (10 ml/L apa), eu le dau o zi da si una pauza, tot timpul. Toamna este bine venit un tratament
preventiv impotriva Pasteurellozei. Orzul nu are efecte nedorite. Doxicilina, de preferat sub forma de DOXIVIT. Gratarele, daca se evacueaza dejectiile atunci sunt bune, dar sa nu intre picioarele printre ochiuri, si-le pot rupe.
( Miclos Botha )

KENFLOX 20% ORAL
COMPOZITIE: Per ml. solutie: Enrofloxacin baza 200 mg
DESCRIERE: Enrofloxacina face parte din grupul Quinolonelor si are o activitate bacteriana impotriva bacteriilor Gram-pozitive si Gram-negative, inclusiv impotriva
anaerobilor patogeni. Cele mai importante microorganisme sunt: E.Coli, Salmonella spp., Staphylococcus spp., Pasteurella spp., Streptococcus spp., Klebsiella
spp., Pseudomonas spp. si Campylobacter.
INDICATII: Infectii gasatro-intestinale si respiratorii cauzate de microorganisme sensibile la enrofloxacina, ca pneumonia/ bronhopneumonia, infectii cu Mycoplasma,
septicemie cu Coli, diaree cu coli, enterite, pasteureloza, infectii ale tractului urinar, rani infectate, infectii bacteriene secundare aparute ca si
complicatii ale bolilor virale.
CONTRAINDICATII: Hipersensibilitate la enrofloxacina. A nu se administra in combinatie cu chloramfenicol, microlide, tetracicline si lincosamide.Nu se administreaza la gainile ouatoare. A nu se administra in caz de rezistenta la Enrofloxacina.
DOZAJ SI ADIMINISTRARE: Pentru administrare orala, in apa de baut. Pui : 100 ml la 400 litrii apa de baut ( 1 litru la 4000 litrii apa de baut), timp de 3-7 zile consecutiv.
PERIOADA DE ASTEPTARE: Pentru carne: 2 zile
DEPOZITARE: In loc uscat, ferit de lumina, la temperatura 15-25 grade C
PREZENTARE/AMBALAJ: Flacoane de 100 ml si 1000 ml Nr. de inregistrare:040270/03.08.2003
PRODUCATOR: KEPRO B.V. OLANDA
Ce vaccin folositi pt viroza respiratorie Mixohemovirovac sau Pestorin sau Hemovirovac.Si pentru coccidioza e bun sulfacocciromul sau e mai bun furajul
granulat cu medicament in el ?



Otetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de umanitate, mentionat pentru prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in urma
cu mai bine de trei milenii.
Medicii Greciei antice il foloseau pe scara larga, acesta regasindu-se si in scrierile lui Hipocrate. Si in medicina populara romaneasca, este folosit din
timpuri imemoriale. Romanii din zonele de deal si de munte prepara otetul de mere in fiecare toamna, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra
diferitelor boli ori, pur si simplu, pentru mentinerea sanatatii. Desi nu este un panaceu, ar putea candida cu sanse serioase la acest titlu.
Iata care sunt principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la administrarea otetului de mere: reumatism, si reumatism degenerativ. Pentru
remedierea acestei boli se ia de trei ori pe zi cate o lingura de otet de mere amestecata cu o lingurita de miere. Cura dureaza minimum trei luni si are
efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice. In plus, anumite substante continute de otetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare si
impiedica procesele de imbatranire si de degenerare a cartilajelor si epiteliilor.
Obezitate, ingrasare - cu otetul de mere se fac cele mai simple si mai eficiente tratamente de reglare ponderala. Iata unul dintre ele: se bea in fiecare
dimineata, la trezire, pe stomacul gol, un pahar de apa de izvor, in care au fost dizolvate doua lingurite de otet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, dupa
fiecare masa, vom bea o jumatate de pahar de apa in care am adaugat o lingurita de otet de mere si doua lingurite de miere. Otetul de mere stimuleaza
procesele de eliminare din organism (in special tranzitul intestinal) si activeaza anumite lanturi metabolice care favorizeaza slabitul. Daca vreti o cura de
slabire forte, folositi-o pe urmatoarea: inainte de fiecare masa, oricat de imbelsugata sau saraca, se inghit doi catei de usturoi pisati impreuna cu o
lingura mare de otet de mere si putina apa. Este un preparat nu foarte rafinat ca aroma si cu atat mai putin ca gust, insa efectul merita efortul. Ar mai fi
de retinut ca aceasta cura, destul de dura pentru tubul digestiv, nu se face mai mult de sapte zile la rand, urmate de sapte zile de pauza.


Colecistita si alte afectiuni ale bilei - majoritatea persoanelor care au probleme cu bila ar putea fi scutite de multe necazuri luand 1-2 lingurite de otet
de mere cu 10 minute inainte de fiecare masa (20-25 de minute in cazul persoanelor cu un apetit alimentar foarte puternic).
Indigestii frecvente, hipoaciditate - beti inainte de masa cu 5-10 minute si imediat dupa masa cate un sfert de pahar de apa in care a fost diluata o
lingurita de otet. Otetul stimuleaza salivatia, secretia de sucuri gastrice si mareste peristaltismul tubului digestiv.
Inapetenta, anemie, slabiciune corporala la copii - medicina recomanda in toate aceste cazuri administrarea unei lingurite de otet, combinata cu o lingurita
de miere, inainte de fiecare masa (doza va fi redusa la jumatate, in cazul copiilor sub cinci ani). Otetul de mere, pe langa faptul ca stimuleaza pofta de
mancare si digestia, ajuta la asimilarea fierului si a altor minerale esentiale din alimente, favorizeaza procesul producerii hematiilor (globulelor rosii),
stimuleaza foarte bland sistemul nervos central, inducand o stare de vioiciune si tonus. Suplimentar, pe langa administrarea interna, se fac saptamanal
frectii pe tot corpul cu otet de mere, mai ales in cazul copiilor debili, care se imbolnavesc usor.
Migrenele - mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-biliare sau a constipatiei, se trateaza intern cu otet de mere, din care se iau 2
lingurite diluate in putina apa. Extern se fac frictionari ale tamplelor si ale bazei craniului (deasupra cefei) cu otet de mere. O metoda populara care
uneori da rezultate surprinzator de rapide este inspirarea vreme de cinci minute a vaporilor de otet de deasupra unui vas umplut cu acest lichid




Vitakraft

Descriere : Meniu complet pentru iepuri compus din cereale si seminte nutritive. • contine minerale, oligo-elemente si vitaminele A, B1, B2, D3,E
Cantitate:500gr Produs de : Vitakraft Pret: 9.00RON











cresc iepuri si am probleme cu coccidioza.dupa intarcare cam la o saptamana max doua incep sa moara.am avut o serie care i-am intarcat la 1 kg si la o
saptamana au inceput sa moara pana la ultimul.am incercat coccifort tot acelasi rezultat,am flambat custile dupa fiecare serie si rezultatul acelas.acuma am
trecut la sulfacoccirom,dupa un tratament de 2 zile repetat la 5 zile,am sacrificat un exemplar(10 zile dupa ultimul tratament) si avea coccidioza forma
hepatica.sunt foarte ingrijorat si nu stiu ce sa le dau.momentan sunt hraniti cu lucerna uscata si porumb.

va sugeram sa utilizati produsul SULFADIAROM in doza de 10 ml / 1 litru apa potabila / zi, timp de 6 zile sau injectat subcutanat (sub piele), 1 - 2 ml / 5
kg greutate vie / zi, timp de 5 - 6 zile.
Simultan se va administra COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, 1 - 2 ml / litru de apa sau kg furaj / zi, timp de 10 zile si HEPATOPROTECT pulbere hidrosolubila, 1
g / 10 ml apa / zi, timp de 3 saptamani minim


SULFADIAROM
Soluţi injectabilă Uz veterinar Antibacterian cu spectru larg Compoziţie: Sulfadimidină sodică ............………….................... 25 g Excipient (apă distilată) ad. .................................... 100 ml Acţiune: Sulfadimidină sodică este o sulfamidă care are efect bactericid, fiind eficientă în combaterea infecţiilor provocate de streptococi, pneumococi, stafilococi,
meningococi, salmonele, pasteurele, colibacili şi toxoplasmoză. Având o toxicitate redusă este foarte bine tolerată de organism. Nu produce rezistenţă la microorganisme şi are acţiune anticoccidiană faţă de Eimeria spp. Produsul se resoarbe repede în organism şi îşi menţine concentraţia serică ridicată un timp îndelungat (2-5 zile). Specii ţintă: Bovine adulte şi tineret, porci, cabaline adulte şi tineret, ovine, caprine, canide, păsări (găină, curcă, raţă, gâscă, bibilică, prepeliţă, fazan, păun
inclusiv porumbel) şi iepuri. Indicaţii: Produsul este recomandat în tratamentul infecţiilor cu agenţi sulfamidosensibili la bovine adulte şi tineret, porci, cabaline adulte şi tineret, ovine,
caprine, canide, păsări şi iepuri. Sulfadimidina sodică se recomandă a fi administrată la cai în infecţii ale căilor respiratorii şi pulmonului (catarul
contagios al cailor aeriene, bronhopneumonii şi pneumonii); la bovine şi ovine în bronhopneumonii, mamite acute, infecţii puerperale, infecţii ale plagilor,
chirurgicale postoperatorii; la purcei în rujet, în infecţii secundare, în gripa purceilor, pneumonie enzotică, infecţii puerperale şi intoxicaţii, diarea
purceilor; la câini în toate formele evolutive ale bolii Carré, în infecţii febrile ale căilor respiratorii şi digestive. Sulfadiarom soluţie injectabilă este eficient în tratamentul bronhopneumoniilor, infecţii urinare, stafilococilor, streptococilor, colibacilozei, coccidiazei
la păsări şi animalele de renta. Concentraţiile cele mai mari de substanţa activă se realizează în rinichi. Contraindicaţii şi precauţii: Adăparea animalelor aflate în tratament se va face la discreţie, cu frecvenţă crescută. A nu se administra păsărilor ce produc ouă destinate consumului uman. Nu se recomandă la animalele cu insuficienţă hepatică şi renală şi nici la cele cu stare de întreţinere precară. Reacţii adverse: Nu s-au constatat. Mod de administrare şi doze pentru fiecare specie: La animalele mari (bovine, cabaline): 70-100 ml i.v. în prima zi, apoi 35-50 ml i.v. sau s.c. la fiecare 12 ore până la scaderea temperaturii; La viţei, mânji, oi, capre: 15-25 ml i.v., i.m. sau s.c. zilnic până la scăderea febrei ; la ovine se recomandă ca administrarea să se facă mai ales prin
injecţii intravenoase.; La porci - adulţi: 15-25 ml i.m., s.c. zilnic - grăsuni: 5-10 ml i.m., s.c. zilnic; - purcei: 2-5 ml i.m., s.c. zilnic; - sugari: 1-2 ml i.m., s.c., de preferinta se va administra s.c., zilnic; La câini: 2-4 ml/10 kg greutate vie, i.m., s.c. zilnic; Tratamentul cu Sulfadiarom dureaza 5-6 zile şi chiar mai mult, până la scăderea temperaturii corpului. La păsări şi iepuri: 10 ml Sulfadiarom dizolvat la 1 l de apă potabilă timp de 6 zile consecutiv. Recomandări privind administrarea corectă: De reţinut că în cazul administrarii produsului pe cale intravenoasă injectarea se face lent, iar în cazul celei subcutanate injectarea se face în mai multe
locuri. Timp de asteptare: La animalele destinate sacrificării pentru carne: - 7 zile pentru bovine, ovine şi suine; - 28 zile cabaline, caprine, păsări, şi iepuri; Precauţii speciale pentru depozitare: La temperatura camerei, în ambalaj original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor! Atenţionări speciale: Nu se vor depăşi dozele de medicament pentru a se preveni eventualele intoxicaţii. Precauţii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, după caz: Pentru protecţia mediului, medicamentele nu trebuie aruncate în ape reziduale sau resturi menajere ci în locuri special amenajate. Mod de prezentare: Se ambalează în flacoane de 20, 50 şi 100 ml. Termen de valabilitate: Timp de 2 ani. Ultima revizuire a prospectului: Aprilie 2007. Producător: S.C. ROMVAC COMPANY S.A.


Iepurii - Cresterea iepurelui de casa
Cresterea profesionala in cadru privat a iepurilor de casa este o ocupatie relativ noua in Romania. Cresterea iepurilor de casa aduce pe piata libera de astazi o carne dietetica de calitate superioara, piei, lana si alte produse. Aceasta profesie este foarte bine dezvoltata în Europa, unde se realizeaza, de altfel, 85% din productia mondiala. Cei mai mari producatori de carne de iepure la ora actuala sunt Rusia, Ucraina, Franta si Spania. Carnea de iepure este o carne usoara, savuroasa si deosebita de celelalte feluri de carne pe care le consumam in mod curent. Ea este asemanatoare din punct de vedere organoleptic cu cea de pasare, prezinta marele avantaj ca este saraca in grasimi si este aproape lipsita de
colesterol, prin urmare este recomandata persoanelor care tin dieta si celor care sufera de diverse boli, cum ar fi cele de inima.
La ora actuala , cei mai mari consumatori de carne de iepure din Europa sunt italienii si francezii. Dupa parerea unor crescatori cu experinta, cunicultura are sansa sa devina o ocupatie deosebit de profitabila in tara noastra, deoarece carnea de iepure este
ferita momentan de bolile care afecteaza celelalte animale a caror carne este consumata în mod curent (boala "vacii nebune", pesta porcina , gripa aviara
s.a.). Practic, cresterea iepurilor de carne este o afacere deosebit de profitabila, deoarece aceste animale se înmultesc repede, nu sunt pretentioase si pot fi
valorificate în cicluri de cate trei luni. Concurenta în acest domeniu este foarte mica în Romania.
Iepurii sunt mici fabrici de carne si blanita ce folosesc furajele existente în orice gospodarie, oricat de saraca ar fi: furaje verzi, fânuri si sfecla pe
timp de iarna si putine boabe. Avantajul cresterii iepurilor il reprezinta si inmultirea rapida, gestatia durând doar 30-31 de zile. De asemenea, iepurii pot fi crescuti cel mai bine in încaperi cu mai multe niveluri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pana la 3 si chiar 4 etaje,
facandu-se astfel economie de spatiu. Iar acum , sa vorbim putin despre principalii factori implicati in procesul de crestere :custile, igiena si alimentatia .
Cresterea iepurilor “pe lânga casa” poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel putin carnea pentru masa zilnica.Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de iepuri, nu inseamna ca pâna la sfârsitul anului o sa se umple tot satul. Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa
permita si sacrificarea tineretului, asigurând in fiecare zi carne pe masa. Este obisnuit taranul român sa aiba in curte pasari. Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des. Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramâne.
Cu cheltuiala si cu munca putina, dar facuta cu tragere de inima, iepurii cresc “ca din apa”. Chiar daca in multe zone ale tarii nu exista traditie, oamenii nefiind obisnuiti sa aiba pe lânga casa astfel de animale, aceasta nu trebuie sa constituie o
piedica in a indrazni sa porneasca in practicarea acestei indeletniciri. In fosta Germanie Democrata, marea majoritate a crescatorilor de iepuri detineau nu mai mult de 5 pâna la 25 de ieporoaice-mame de la care realizau câteva
sute de kg de carne/an pentru vânzare. Un asemenea exemplu ne demonstreaza ca se pot creste iepuri cu bune rezultate in gospodariile mici si, o repet, dovedind ca merita sa incepem o activitate
care poate aduce beneficii chiar si in conditiile pe care le avem astazi.
In orice crescatorie de iepuri, indiferent de marime, exista un numar de animale, femele si masculi, numit "efectiv matca" sau efectiv de reproductie. Aceste animale trebuie sa se incadreze in anumite limite de varsta si, practicand reproductia, sa asigure producerea animalelor tinere pentru sacrificare,
precum si exemplarele necesare reinnoirii treptate a efectivului matca. Altfel spus, chiar si atunci cand crescatorul nu doreste sa-si sporeasca numarul animalelor adulte din crescatorie este absolut necesar sa realizeze procesul
de reproductie.

Daca avem in vedere o crescatorie mica de iepuri, in sistem gospodaresc, cu un efectiv matca de 10 femele si 2 masculi, un calcul, plecand de la calitati
mijlocii ale animalelor si, de asemenea, de la conditii de hranire si intretinere mijlocii, ne arata ca, in decursul unui an calendaristic, prin reproductie
se pot obtine 100-150 exemplare de tineret in varsta de 4, pana la 8 luni. Dar realizarea inmultirii in conditii avantajoase, ca si posibilitatea de a dispune de date concrete pentru calcularea eficientei economice a crescatoriei
sunt conditionate de cunoasterea tuturor aspectelor privind reproductia iepurilor de casa. Precizam ca atunci cand ne referim la procesul de reproductie al acestora avem in vedere urmatoarele particularitati de ordin biologic si tehnic ce privesc:
- maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca; - monta si caldurile; - gestatia; - fatarea; - alaptarea si intarcarea; - reluarea ciclului de reproductie, respectiv monta dupa fatare.
Iepurasii sunt animale cu blana moale si fina, foarte prietenosi si foarte incantati cand li se acorda atentie – motiv pentru care sunt foarte potriviti
pentru a tine companie copiilor de 6-8 ani. Iepurii prefera sa traiasca alaturi de alte animale din specia lor, precum si alaturi de porcusori de Guineea.
Poti recunoaste un iepure sanatos dupa: - comportamentul sau plin de viata - blana curata, bogata si lucioasa - ochiii atenti si clari - nasul uscat -
urechile curate - zona curata din jurul anusului. Iepurele este un animal foarte sociabil si, cu putina rabdare, poti deveni usor prietenul lui. Intotdeauna
sa ii vorbesti pe un ton prietenos si incearca sa il chemi mereu pe numele pe care i l-ai ales. La inceput, iepurasul este timid, asa ca pentru a-l putea
convinge sa accepte mangaierea ta, atrage-l cu ceva delicios de mancare. Astfel, se va obisnui cu mirosul mainii tale si vei putea sa il mangai oricand. Cand
sta intins, inseamna ca nu vrea sa fie deranjat. Intotdeauna trebuie sa te comporti cu el gentil, fara miscari bruste, pentru a nu-i speria.
Iepurele este foarte agil si are nevoie de destul spatiu in cusca lui pentru a se misca in voie. Cusca trebuie sa fie suficient de inalta, tinand cont de
faptul ca de obicei iepurele se ridica in doua labute. Iata care ar fi “trusoul” unui iepuras: - un recipient (inoxidabil) pentru mancare si unul pentru apa
(care sa fie fixate bine de cusca, pentru a nu se rasturna) - un cristal de sare pentru suplimentarea mineralelor necesare - un mic adapost in care sa se
odihneasca si sa doarma - o asa zisa casuta a lui (este esential pentru iepuri) - la baza custii se aseaza un asternut natural fin, special pentru animale
(talas) - o cutie pentru necesitatile iepurelui, umpluta cu nisip granulat igienic pentru pisici. Cel mai potrivit loc pentru amplasarea custii iepurelui
este intr-un un colt luminat si adapostit al camerei. Pe timpul verii, sta cu placere in spatii deschise, cum ar fi in gradina sau pe balcon. Atentie: lumina
directa a soarelui poate dauna iepurelui. De asemenea, ar fi indicat sa plasezi cusca iepurelui cat mai departe de televizor sau radio, deoarece are un auz
foarte fin si este deranjat de sunete pe care noi nici macar nu le auzim. Pentru a avea un iepure sanatos si fericit, este important sa fie lasat deseori sa
alerge liber, in toata camera sau apartamentul. Avand in vedere ca ii place sa exploreze tot ce e nou, ar fi bine sa stai prin preajma si sa te asiguri ca nu
se raneste. In general, nu va trebui sa petreci mult timp cu igiena iepurasului pentru ca este un animal foarte curat, care are singur grija de blana lui. Primavara,
cand naparleste, este indicat sa il perii cat mai des cu o perie fina. Atentie: iepurii nu trebuie imbaiati! Exista cazuri in care este nevoie sa i se taie
gherutele periodic – ai grija sa nu cumva sa ii atingi zona vascularizata pentru ca este foarte dureros. Pentru aceasta operatiune ar fi bine sa ceri
ajutorul medicului veterinar. Dintii iepurelui cresc tot timpul, motiv pentru care este necesar sa aiba mereu la dispozitie ceva tare de ros. Castroanele
pentru hrana si apa trebuie spalate frecvent cu apa fierbinte. O data sau de doua ori pe saptamana, parte de jos a custii trebuie spalata si asternutul
trebuie curatat si improspatat. O data pe luna, intreaga cusca trebuie spalata cu apa fierbinte. Nu folosi produse de curatat care contin substante caustice!
Stramosii iepurelui domestic traiau in “zone verzi” – ca urmare, iepurele este foarte incantat de orice hrana “verde”: cereale, diferite tipuri de iarba,
furaje, fructe si legume proaspete. In magazinele pentru animale poti gasi hrana special creata pentru nevoile unui iepure: meniuri, batoane sau dropsuri.
Pentru a se mentine sanatos, un iepure are nevoie de o dieta cat mai variata. Intotdeauna ai grija sa aiba apa proaspata la dispozitie. Toate resturile de
mancare trebuie inlaturate. Este indicat ca iepurele sa primeasca hrana de doua ori pe zi, de preferat dimineata si seara.
Avantajele cresterii iepurilor
Cresterea iepurilor “pe lânga casa” poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel putin carnea pentru masa zilnica.Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de iepuri, nu inseamna ca pâna la sfârsitul anului o sa se umple tot satul. Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa
permita si sacrificarea tineretului, asigurând in fiecare zi carne pe masa. Este obisnuit taranul român sa aiba in curte pasari. Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des. Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramâne.
Care sint avantajele cresterii iepurilor?
ˇ Carnea de iepure este gustoasa, dietica si are putina grasime.
ˇ Blana poate fi folosita ca subprodus.
ˇ Alimentatia iepurilor nu este costisitoare - pot fi hraniti cu iarba care se gaseste pe cimpuri sau finete si care poate fi cosita, de exemplu, nu mai des
de doua ori pe saptamina.
ˇ Cusca destinata cresterii iepurilor nu ocupa mult loc.
ˇ Ciclul rapid de inmultire.
ˇ Pe piata pot fi vinduti atit iepurii vii, cit si carnea sau blana lor ca produse auxiliare.
In cresterea iepurilor mai exista unele momente, in care este necesar sa se acorde o atentie deosebita pentru a avea succes in aceasta activitate.

Principiile esentiale in cresterea iepurilor
Ca specie, iepurele se inmulteste foarte repede si des si in natura are o perioada de inmultire de aproape o luna. Astfel, o femela nu va avea o viata lunga
pentru ca fatarea este obositoare pentru organismul sau. La fiecare fatare are de la 4 la 12 iepurasi.
Masculul ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 5-6 luni. Femela poate fi fecundata la aceeasi varsta. Femela poate fi fecundata iarasi la un interval de
24 ore dupa fatare, daca masculul este lasat cu ea in casuta. Aceasta nu este prea bine pentru femela, deoarece e posibil ca ea va avea probleme la viitoarea
fatare. Problemele pot fi urmatoarele:
ˇ Femela nu va pregati cuibul pentru iepurasii nou-nascuti si ei vor muri din cauza frigului.
ˇ Femela nu va avea lapte sau va refuza sa alapteze puii. Ei pot fi hraniti cu biberonul, dar veti pierde mult timp si majoritatea iepurasilor vor muri.
ˇ Daca femela nu este suficient de sanatoasa, se va imbolnavi din cauza stresului alimentar.
Ce puteti face pentru o inmultire mai eficienta?
ˇ Procesul de inmultire se recomanda de efectuat doar atunci cind femela are o virsta nu mai mica de 7-8 luni.
ˇ Se recomanda nu mai mult de 3 fatari pe an la o singura femela.
ˇ Intre 2 cicluri de inmultire se recomanda o pauza de 3-4 luni.
Aceasta imbunatateste sanatatea femelei.
ˇ Folositi numai animale sanatoase pentru inmultire. In cazul cand o femela este sanatoasa, dar nu are grija de iepurasii sai, nu o mai folositi ca
reproducator. Aceasta lipsa de grija se poate transmite prin ereditare si urmasilor sai.
ˇ Daca folositi endogamia, ea este posibila intre verisori, intre bunici si nepoti, sau intre unchi/matuse si nepoti; intre frati si surori riscul de
aparitie a defectelor va fi mai mare, de exemplu a rahitului. Folositi doi sau trei masculi si selectati pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceti o
evidenta de fiecare data a rezultatelor obtinute.
ˇ Intotdeauna aduceti femela la mascul pentru inmultire. Daca aduceti masculul la femela, ea poate fi agresiva .
ˇ Masculul si femela trebuie sa fie aproximativ de aceeasi marime. Daca el este mai mare, iepurasii pot fi prea mari si vor muri din cauza unei nasteri
dificile.
ˇ Uneori fecundarea poate sa nu aiba loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau lipsa de hormoni. In cazul lipsei de hormoni se recomanda ca in fiecare zi,
timp de 2 saptamini inainte de inmultire, sa se hraneasca femela cu iarba tanara si verde sau de a-i da o picatura de ulei de grau. Daca acesta nu ajuta,
inseamna ca femela este sterila si poate fi sacrificata.
ˇ La 28-32 de zile dupa fecundare femela va fata.
ˇ La 15-20 de zile dupa nastere, incepeti sa introduceti plante in dieta iepurasilor, iar la 30 de zile introduceti mancarea iepurilor maturi in plus la
laptele iepuroacei-mame.
ˇ Dupa 8 saptamini, iepurasii pot fi intarcati , asigurindu-va ca ei mananca foarte bine.

Comportamentul iepurelui
Iepurii de casa sunt animale deosebit de fricoase si sperioase, cu reactii foarte puternice. Reactioneaza imediat, chiar violent fata de prezenta altor
animale, la zgomote puternice si necunoscute. In urma fricii determinate de diferiti factori stresanti, femelele isi pot devora puii. Toate modificarile de
mediu pot constitui factori stresanti declansatori ai multor entitati patologice. In general, iepurii de casa sunt animale sociabile, atasandu-se rapid de persoanele care-i ingrijesc, manifestand, insa, frica fata de persoanele straine. In grup, nu se instaleaza o ierarhie sociala vizibila, intalnita la majoritatea rozatoarelor. Mirosul are un rol important in viata sociala a iepurelui. Iepurii isi marcheaza teritoriul cu secretii ale glandelor odorante de la nivelul barbiei si a
regiunii anale. Sunt animale vivace, jucause, dar aveti grija ca le place sa roada orice. Rosul este utilizat atat pentru tocirea dentitiei, cat si pentru investigarea
mediului de viata. Dintre rozatoarele de companie, iepurii sunt cel mai puternic afectati de schimbarile bruste de mediu, facand frecvent crize de aclimatizare.
Aspecte particulare
Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in
intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi
schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima
naparlire. Unghiile cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor, sunt subtiri, elastice si ascutite.
Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe
suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an.
Maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de 3-4 luni, in functie de rasa. Varsta optima pentru imperechere este de la 5-6 luni. Imperecherea se face
dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute.
Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reporducatoare poate
dura pana la varsta de 4-5 ani. Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce
fara dificultati, rareori intalnindu-se distoc